Caderea Ibarei
Soarele deja rasarise cand el ajunsese la cafenea, dar nu era nimeni in fara ei, asteptandu-l. Toata lumea intarzia, ca deobicei, asa ca el decise sa mearga inauntru si sa bea o cafea, la fel cum facea in fiecare dimineata in ultimul an.
A luat loc pe un scaun si si-a scos caietul de schite din ghiozdan, incepand sa-l rasfoiasca, uitandu-se la desenele pe care acesta le adapostea. S-a oprit cand a vazut ultimul desesn, unul facut cu cateva saptamani in urma, inima sa batand mai rapid. Era fosta lui prietena, uitandu-se fix in ochii lui din paginile caietului, parea atat de imposibil de real. Degetele sale alunecau usor peste pagina desenata, peste obrazul personajului aflat pe acesta, un oftat usor parasindu-i buzele.
"E frumoasa. Este EA?" o voce din spatele lui intrebase. Era chelnerita, aducandu-i cafeaua. Frecventa des cafeneaua, asa ca chelnerita ii aducea cafeaua fara macar ca el sa o mai roage.
"Iti multumesc Mizuki." masculul spusese cand isi ridicase privirea, oferindu-i un zambet cald.
"Cu placere Koudou. Deci, este EA?" Mizuki intrebase din nou, luand un loc langa el.
" A fost. Ne-am cam..." oftase Koudou, Mizuki batandu-l usor pe umar.
"Hey~ Nu-ti fa griji, sunt sigur ca este cineva acolo si pentru tine." Mizuki zambise.
Koudou auzise vorbele acelea atat de mult in ultima saptamana incat ii facea greata la stomac. "Cum iti revi dupa...?" aceasta se uita la mascul curioasa, Koudou dandu-si seama despre ce vorbea. Cu cateva saptamani in urma acesta avusese o lupta fara retineri in Blader's Retreat. A folosit o tehnica care nu fusese completata inca, nivelul final al Batou-ului, o tehnica numita "Blade's Sonata".
~Flashback~
Koudou isi puse mana pe cele doua katane pe care le folosea ca arme, punandu-si piciorul drept in fata celui stang, lasandu-si toata greutatea pe el. Ochi acestuia se inchise, se concentra, incercand sa ajunga la starea perfecta de mental, ceea ce a si facut. Ochii acestuia s-au deschis, stralucind cu un aquamarin deschis. Aura sa se facuse vazuta, dar incet se misca toata catre mainile sale. O bula gravitationala se formase in jurul lui Rikku, adversarul lui Koudou. "Stage Five Battou, Blade's Sonata...." Koudou soptise. Rikku nu isi putea misca picioarele dar si-a apucat sabia crescenta, incercand sa blocheze atacul. Cei doi erau rivali de mult timp si se cunosteau mai bine ca oricine, dar nimic nu o putea pregati pentru ceea ce urmase. Koudou isi scosese sabile, insusi timpul oprindu-se in momentul in care acesta taiase aerul din fata sa cu o viteza atat de mare incat nimeni nu putea vede nimic, doar momentul in care isi baga sabia inapoi in toc. Mii de taieturi in tesatura realitatii au aparut in interiorul bulei gravitationale care o tinea pe Rikku prizoniera. A taiat prin ea, apropae omorand-o, daca nu era campul de restrictie din zona de sparring probabil ca ar fi facut-o. Rikku cazuse pe pamant, tusind sange, urmata de Koudou, care-si pierduse constiinta, mainile sale fiind arse pana la umeri.
~Sfarsitul Flashbacklului~
Koudou i-a aratat lui Mizuki mainile sale bandajate. "Magi de vindecare au spus ca au sa fie bine in cateva zile." zise acesta.
"Atata energie Koudou, ai fi putut sa te omori si pe tine si pe Rikku. Stiu ca esti unul din cei mai buni spadasini din regat dar totusi..." Mizuki ii spuse, dandu-i o privire ingrijorata. "De ce faci asta Koudou?" acesta intrebase. Acesta ridicase simplu din umeri. "Cu talentul tau ai putea ajunge usor Marele Spadasin al Consiliului. De ce nu li te alaturi? " Mizuki intrebase.
"Nu vreau sa fiu cainele regelui. Ca sa nu mai spun ca Rikku nu m-ar ierta niciodata daca i-as lua slujba." acesta rase.
Un chicotit a venit din spatele celor doi. "Ca si cum s-ar putea intampla asa ceva." Rikku a intrat in cafenea si luase un loc fata-n fata cu cei doi, cerandu-i lui Mizuki un ceai.
"Ce faci aicea Rikku?" Koudou intrebase "Tu nu vi aicea niciodata doar daca...." continuase aceasta inainte sa fie intrerupt de Rikku.
"Doar daca nu am o misiune pentru tine. Defapt mai mult un anunt." Aceata scoase un sul din buzunar, pasandu-il lui Koudou.
"Din ordinul Maiestatii sale, Regele Ibarei, toti razboinici sunt rugati sa se prezinte la Salasul Spadasinului. Regatul Lunei a declarat razboi deschis improtriva Regatului Ibarei iar armatele lor se indreapta catre noi." citise Koudou. "Tsk! Asta nu-i bine deloc. Armata Regatului Lunii e mult prea mare, chiar si pentru noi. Cu toate ca noi suntem mai puternici, ei ne depasesc numeric cincizeci la unu. Takai-sempai a vazut asta?"
Rikku si-a muscat usor buza de jos cand a auzit numele. Koudou se referea la Sin al clanului Takai. Cel mai puternic razboinic al Ibarei, si primul in linie pentru a mostenii tronul, cu toate ca lui nu ii pasau de astfel de lucruri. Era probabil singurul 'om' din regat pe care Rikku si Koudou il respectau si de care se temeau.
"Ngh, l-am rugat sa vina aicea pentru a putea discuta. Din moment ce noi trei suntem cei mai puternici luptatori ai Ibarei o sa formam o echipa speciala ca sa incercam sa reducem numerele inamice inainte sa ajunga la zidurile castelului. O sa fim deasemenea acompaniati de--"
"Meh~ Si dormeam asa de bine~" un mascul intrase inauntru cafenelei si se apropia de masa celor doi. Parul lui ciufulit, lung si negru cadea peste umerii lui, in timp ce el isi duse mana la gura pentru a acoperi un cascat.
"Takai-sempai!" Rikku si Koudou se ridicasera in picioare, facand o plecaciune adanca in fata omului.
"Pentru a mia oara, nu mai folositi titluri formale, le urasc. Spuneti-mi doar Sin." spuse acesta in timp ce luase un loc langa Koudou. "Deci care-i problema Rikku. Ce vrea Maiestatea Sa ?" intrebase nouvenitul. Rikku ii explicase.
"Desasemenea o sa fim acompaniati de inca cineva. Maiestatea Sa crede ca iti va placea." Rikku zambise in timp ce Sin isi arcuia spranceana.
"Sunt curios cine ar putea sa fie." Koudou murmurase in timp ce se uita la Sin cu coltul ochiului. Nu ii putea veni in minte cineva pe care barbatul sa nu-l placa. Era cel mai prietenos om pe care il puteai cunoaste.
"Vad ca voi trei stati foarte bine in timp ce discutati razboaie" O voce blanda, feminina, venise din spate, facandu-l pe Sin sa-si inoarca capul.
"Rose~!" Sin zambise larg catre femeia nou venita, care luase un loc langa Rikku.
"Ma bucur sa te vad Sin." Rose zambi, inrosiindu-se usor. "Deci~ Care-i planul?"
~Noaptea Inaintea Razboiului, Cinci Saptamani Mai Tarziu~
Sin se plimba prin gradinile palatului, cautand pe cineva.
"Cauti pe cineva~?" vocea lui Rose intrebase, dintr-un colt intunecat al labirintului din gard viu care se afla in gradina palatului.
"Da, dar se pare ca am gasit deja ceea ce cautam." Sin zambise usor, miscandu-se mai aproape de femeie, mana lui stanga strecurandu-se in jurul taliei subtire a acesteia, mana lui libera mangaiindu-i obrazul usor.
"Ma bucur ca ai facut-o." Rose zambise usor, buzele ei apasandu-se usor de ale lui.
"Te iubesc..." Soptise Sin. "Indiferent ce se va intampla, te voi iubi mereu."
~Patru Zile Mai Tarziu~
"Apara-ne flancul stang Koudou!" Rikku tipa la baiat.
Erau in padure, incercand sa impinga inapoi hoardele aparent nesfarsite ale inamicului.
"Stage Two Battou! Wind Piercing Blades!" Koudou strigase in timp ce isi scoase sabiile din teaca, trimitand doua valuri de energie care vajaiau prin aer, taiind cativa inamic care se apropiara prea mult de mica echipa.
"Sunt prea multi! Unde-i Takai-sempai?!" Koudou strigase, in timp ce se lansa in aer cu ajutorul unui inamic care il atacase, impingandu-si una din katane in spatele inamicului si lansand inca doua valuri de energie catre alti cativa.
"O sa fie aicea curand! Imediat ce primeste binecuvantarea strabunilor si a naturii o sa ni se alature!" Rose strigase in timp ce arunca cu bile magice de foc in stanga si in dreapta, nepasandui daca loveste sau nu ceva.
~In acest timp~
"In Zeita ma incred, cu inima si sufletul. Pentru a ma ghida catre iubirea mea, catre misiunea mea in aceasta viata...." Sin statea singur in padure, umbrele miscandu-se usor in jurul lui, natura insusi tacand pentru a-i asculta rugaciunea. "In Zeita vad, bucati din mine, pentru ca faurit din ea am fost. " continuase acesta, peisajul din jurul lui incepand sa fie consumat de umbre, radacinile copacilor rasarind incet din pamant, luand forma unui om, nemiscat. "Ca fiu am incredere ca ea nu isi va pierde credinta pentru noi, asa cum si noi o pastram aproape de inimile noastre. Dragostea mamei, dragostea fiilor, dragostea pamantului. " soptise acesta, forma umana facuta din radacini, prinzaand viata in fata omului.
"Strabunii si Eu iti dam binecuvantarea noastra. Du-te fiule, la razboi, la glorie, la moarte, Viata din Moarte si Moarte Din Viata. Ke'th aszahas del sin'dorei." soptise aceasta cu o voce atat de maiestuasa incat insusi pamantul si-a oprit orice sunet pentru a-i permite sa vorbeasca.
"Glorie tie Inalta Mama." spotise Sin.
~Inapoi la campul de lupta~
Cei trei erau inconjurati, nu mai era nici o speranta. "Imi pare rau... " soptise Rose catre cei trei. "Nu am putut sa facem mare lucru..."
Un trandafir cazuse dintre copaci, cei trei ridicandu-si privirile catre el, la fel ca restul inamicilor.
"Ce cauta un trandafir in padure?!" Strigase unul dintre ei, care il atinse cu degetul in timp ce cadea.
"Dansul Rozelor!" strigase Sin din departare, trandafirul explodase in mii de petale cristalizate, taiind toti inamici din jurul echipei mici.
"Sin!" strigase Rose in timp ce barbatul a cazut dintre frunzele copaciilor in fata grupului. Un pergament imens se afla pe spatele barbatului.
"Furtuna Tacuta A Ibarei..." unul dintre inamici strigase in timp ce restul din ei inghetasera unde stateau, de teama.
Sin si-a ridicat privirea la inamicii din jur, ochii lui fiind plini cu furie si intuneric. Isi puse sabiile inapoi in teaca si ridicase mana deasupra capului sau, un vortex minunat, rosu, de petale formandu-se deasupra capului acestuia. "Imi pare rau..." soptise acesta "Dar nu voi permite nimanui sa raneasca ceea ce imi este drag." Sin daduse jos pergamentul de pe spatele lui si-l deschise. "Ultimul Valtz." soptise Sin. Runele care erau desenate pe acesta incepusera sa straluceasca, petalele care formau vortexul coborand usor pana in jurul grupului lui Sin si explodase, jumatate din runele de pe pergament arzandu-se, trimitand petalele mortale catre inamicii din jur. In cateva momente, linistea se lasa peste padure.
"E toata lumea bine?" intrebase barbatul, intorcandu-se catre cei trei, impaturand pergamentul.
"Da, suntem bine. Dar nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ajungeai un pic mai tarziu. " raspunse Koudou, dar cazuse rapid in tacere. Simtise un nivel imens de energie, se apropia, incet incet. O energie atat de mare incat il facea pe Sin sa para ca un mic copil. Sapte figuri aparusera din umbrele imprastiate de copaci. "Ordinul Lunii Arginti" Sin se uitase catre grupul nou aparut, apoi se intoarse catre cei trei din grupul sau. "Voi trei! Plecati de aciea! ACUMA!" stigase acesta.
"Nu te vom lasa singur aicea!" Rose strigase inapoi dar era prea tarziu pentru ca Koudou o luase in spate "Nu poate sa lupte la putere maxima cu noi aicea." Rikku ii spuse lui Rose care incerca cu disperare sa scape si sa se intoarca sa-si ajute dragostea. Sin se uitase la aceasta in timp ce se retrageau, Rose soptind ceva ce nu ajunse la urechile lui, dar ii citise buzele. Acestia disparusera printre copaci iar Sin se intoarse catre Ordin. "Heh..." zambise acesta.
"Furtuna Tacuta A Ibarei, aicea sa se lupte personal cu noi. Ce onoare~" unul dintre cei sapte vorbise.
"Nu veti trece de mine." raspunse Sin calm, scotandu-si cele doua sabii din teaca.
"Oh, dar cred ca o vom face. " ranjise cel ce vorbise in timp ce a disparut, aparand in spatele lui Sin, incercand sa-l doboare pe barbat. Sin se intoarse rapid, blocand inamicul cu una dintre sabiile lui, folosindu-si cea de-a doua pentru a-l taia in doua.
"Nu-i frumos sa ataci pe cineva pe la spate." zise Sin. Acesta isi arunca pergamentul in aer, acesta deschizandu-se, lansad sute de sabii catre pamant. Ordinul se ferise de sabii, dar acestea se infipse in pamant "Dansul Sabiilor Infinite" Sin ne napusti catre grup, sabiile sale inapoi in teaca dar scotand sabii din pamant din jurul lui la fiecare atac, lasand-o in urma dupa o singura lovitura, si scotand alta, sau folosind una care era inca in aer dupa ultimul atac. Totul se intamplase repede, dar nu indeajuns de rapid. Intr-un final Sin cazuse, doar unul din cei sapte supravietuind. Acesta ranji in timp ce se uita la forma lui Sin, imbaiat in propriul sange, abia capabil sa mai respire.
Unul cate unul, razboinicii Regatului Lunii treceau pe langa ei, marsaluind catre Regatul Ibarei.
~In acest timp in Ibara~
Rose statea pe zidurile castelului, uitandu-se in departare la hoardele de inamici care se apropiau. Stia ce se intamplase, iubirea ei cazuse in lupta. Lacrimi incepusera sa cada de pe obrajii acesteia, incet, incet, durerea era prea mare pentru ea. S-a intors catre Rikku, Inaltul Spadasin a Consiliului, care o imbratisase strans. "Imi pare rau Rose... Dar nu avem timp, trebuie sa evacuam regatul. Ibara va cadea, dar spiritul ei va fi traii in continuare prin oameni. Rose, condu supravietuitorii. Protejeaza-i, ajuta-i." sopti Rikku. "Eu voi ramane in urma sa-l apar pe rege..."
"Am inteles..." Rose dadu din cap, lacrimile inca proaspete pe obrajii ei.
Si asa se termina totul. Aceasta a fost povestea caderii Ibarei, dar nu totul s-a oprit aicea, pentru ca destinul avea alte planuri. Rose conduse supravietuitorii Ibarei catre Padurea Hyetsu. Rikku a cazut onorabil in timp ce il proteja pe rege. O moarte pe care o dorise aceasta. Koudou a fost lasat ranit si pe moarte dar s-a vandut umbrelor, mai tarziu devenind Persona Umbrei a lui Sin, Koudou "J" ( "Justice" ) Mishiwa, o copie identica a barbatului din Lumea Umbrei. Daca Sin ar fi fost ranit grav, din acel moment, Sin era transportat in Lumea Umbrei iar Koudou i-ar fi luat locul. Sin nu a murit, a fost luat de catre inamici si tinut in viata. A fost inchis intr-un laborator, codul lui genetic fiind alterat cu gene de lup si dragon. Din cauza unei mici caderi de tensiune in urma unui atac rebel campul de staza pe care il tinea adormit cazuse. Confuz, ranit, fara nici o memorie a ceea ce se intamplase acesta scapase, lasand in urma doar ruine. Dupa luni de zile si-a gasit drumul catre Padurea Hyetsu. Iar aicea se opreste aceasta poveste, pentru ca nu ar mai fi Caderea Ibarei daca ar continua.
"Ce faci aicea Rikku?" Koudou intrebase "Tu nu vi aicea niciodata doar daca...." continuase aceasta inainte sa fie intrerupt de Rikku.
"Doar daca nu am o misiune pentru tine. Defapt mai mult un anunt." Aceata scoase un sul din buzunar, pasandu-il lui Koudou.
"Din ordinul Maiestatii sale, Regele Ibarei, toti razboinici sunt rugati sa se prezinte la Salasul Spadasinului. Regatul Lunei a declarat razboi deschis improtriva Regatului Ibarei iar armatele lor se indreapta catre noi." citise Koudou. "Tsk! Asta nu-i bine deloc. Armata Regatului Lunii e mult prea mare, chiar si pentru noi. Cu toate ca noi suntem mai puternici, ei ne depasesc numeric cincizeci la unu. Takai-sempai a vazut asta?"
Rikku si-a muscat usor buza de jos cand a auzit numele. Koudou se referea la Sin al clanului Takai. Cel mai puternic razboinic al Ibarei, si primul in linie pentru a mostenii tronul, cu toate ca lui nu ii pasau de astfel de lucruri. Era probabil singurul 'om' din regat pe care Rikku si Koudou il respectau si de care se temeau.
"Ngh, l-am rugat sa vina aicea pentru a putea discuta. Din moment ce noi trei suntem cei mai puternici luptatori ai Ibarei o sa formam o echipa speciala ca sa incercam sa reducem numerele inamice inainte sa ajunga la zidurile castelului. O sa fim deasemenea acompaniati de--"
"Meh~ Si dormeam asa de bine~" un mascul intrase inauntru cafenelei si se apropia de masa celor doi. Parul lui ciufulit, lung si negru cadea peste umerii lui, in timp ce el isi duse mana la gura pentru a acoperi un cascat.
"Takai-sempai!" Rikku si Koudou se ridicasera in picioare, facand o plecaciune adanca in fata omului.
"Pentru a mia oara, nu mai folositi titluri formale, le urasc. Spuneti-mi doar Sin." spuse acesta in timp ce luase un loc langa Koudou. "Deci care-i problema Rikku. Ce vrea Maiestatea Sa ?" intrebase nouvenitul. Rikku ii explicase.
"Desasemenea o sa fim acompaniati de inca cineva. Maiestatea Sa crede ca iti va placea." Rikku zambise in timp ce Sin isi arcuia spranceana.
"Sunt curios cine ar putea sa fie." Koudou murmurase in timp ce se uita la Sin cu coltul ochiului. Nu ii putea veni in minte cineva pe care barbatul sa nu-l placa. Era cel mai prietenos om pe care il puteai cunoaste.
"Vad ca voi trei stati foarte bine in timp ce discutati razboaie" O voce blanda, feminina, venise din spate, facandu-l pe Sin sa-si inoarca capul.
"Rose~!" Sin zambise larg catre femeia nou venita, care luase un loc langa Rikku.
"Ma bucur sa te vad Sin." Rose zambi, inrosiindu-se usor. "Deci~ Care-i planul?"
~Noaptea Inaintea Razboiului, Cinci Saptamani Mai Tarziu~
Sin se plimba prin gradinile palatului, cautand pe cineva.
"Cauti pe cineva~?" vocea lui Rose intrebase, dintr-un colt intunecat al labirintului din gard viu care se afla in gradina palatului.
"Da, dar se pare ca am gasit deja ceea ce cautam." Sin zambise usor, miscandu-se mai aproape de femeie, mana lui stanga strecurandu-se in jurul taliei subtire a acesteia, mana lui libera mangaiindu-i obrazul usor.
"Ma bucur ca ai facut-o." Rose zambise usor, buzele ei apasandu-se usor de ale lui.
"Te iubesc..." Soptise Sin. "Indiferent ce se va intampla, te voi iubi mereu."
~Patru Zile Mai Tarziu~
"Apara-ne flancul stang Koudou!" Rikku tipa la baiat.
Erau in padure, incercand sa impinga inapoi hoardele aparent nesfarsite ale inamicului.
"Stage Two Battou! Wind Piercing Blades!" Koudou strigase in timp ce isi scoase sabiile din teaca, trimitand doua valuri de energie care vajaiau prin aer, taiind cativa inamic care se apropiara prea mult de mica echipa.
"Sunt prea multi! Unde-i Takai-sempai?!" Koudou strigase, in timp ce se lansa in aer cu ajutorul unui inamic care il atacase, impingandu-si una din katane in spatele inamicului si lansand inca doua valuri de energie catre alti cativa.
"O sa fie aicea curand! Imediat ce primeste binecuvantarea strabunilor si a naturii o sa ni se alature!" Rose strigase in timp ce arunca cu bile magice de foc in stanga si in dreapta, nepasandui daca loveste sau nu ceva.
~In acest timp~
"In Zeita ma incred, cu inima si sufletul. Pentru a ma ghida catre iubirea mea, catre misiunea mea in aceasta viata...." Sin statea singur in padure, umbrele miscandu-se usor in jurul lui, natura insusi tacand pentru a-i asculta rugaciunea. "In Zeita vad, bucati din mine, pentru ca faurit din ea am fost. " continuase acesta, peisajul din jurul lui incepand sa fie consumat de umbre, radacinile copacilor rasarind incet din pamant, luand forma unui om, nemiscat. "Ca fiu am incredere ca ea nu isi va pierde credinta pentru noi, asa cum si noi o pastram aproape de inimile noastre. Dragostea mamei, dragostea fiilor, dragostea pamantului. " soptise acesta, forma umana facuta din radacini, prinzaand viata in fata omului.
"Strabunii si Eu iti dam binecuvantarea noastra. Du-te fiule, la razboi, la glorie, la moarte, Viata din Moarte si Moarte Din Viata. Ke'th aszahas del sin'dorei." soptise aceasta cu o voce atat de maiestuasa incat insusi pamantul si-a oprit orice sunet pentru a-i permite sa vorbeasca.
"Glorie tie Inalta Mama." spotise Sin.
~Inapoi la campul de lupta~
Cei trei erau inconjurati, nu mai era nici o speranta. "Imi pare rau... " soptise Rose catre cei trei. "Nu am putut sa facem mare lucru..."
Un trandafir cazuse dintre copaci, cei trei ridicandu-si privirile catre el, la fel ca restul inamicilor.
"Ce cauta un trandafir in padure?!" Strigase unul dintre ei, care il atinse cu degetul in timp ce cadea.
"Dansul Rozelor!" strigase Sin din departare, trandafirul explodase in mii de petale cristalizate, taiind toti inamici din jurul echipei mici.
"Sin!" strigase Rose in timp ce barbatul a cazut dintre frunzele copaciilor in fata grupului. Un pergament imens se afla pe spatele barbatului.
"Furtuna Tacuta A Ibarei..." unul dintre inamici strigase in timp ce restul din ei inghetasera unde stateau, de teama.
Sin si-a ridicat privirea la inamicii din jur, ochii lui fiind plini cu furie si intuneric. Isi puse sabiile inapoi in teaca si ridicase mana deasupra capului sau, un vortex minunat, rosu, de petale formandu-se deasupra capului acestuia. "Imi pare rau..." soptise acesta "Dar nu voi permite nimanui sa raneasca ceea ce imi este drag." Sin daduse jos pergamentul de pe spatele lui si-l deschise. "Ultimul Valtz." soptise Sin. Runele care erau desenate pe acesta incepusera sa straluceasca, petalele care formau vortexul coborand usor pana in jurul grupului lui Sin si explodase, jumatate din runele de pe pergament arzandu-se, trimitand petalele mortale catre inamicii din jur. In cateva momente, linistea se lasa peste padure.
"E toata lumea bine?" intrebase barbatul, intorcandu-se catre cei trei, impaturand pergamentul.
"Da, suntem bine. Dar nu stiu ce s-ar fi intamplat daca ajungeai un pic mai tarziu. " raspunse Koudou, dar cazuse rapid in tacere. Simtise un nivel imens de energie, se apropia, incet incet. O energie atat de mare incat il facea pe Sin sa para ca un mic copil. Sapte figuri aparusera din umbrele imprastiate de copaci. "Ordinul Lunii Arginti" Sin se uitase catre grupul nou aparut, apoi se intoarse catre cei trei din grupul sau. "Voi trei! Plecati de aciea! ACUMA!" stigase acesta.
"Nu te vom lasa singur aicea!" Rose strigase inapoi dar era prea tarziu pentru ca Koudou o luase in spate "Nu poate sa lupte la putere maxima cu noi aicea." Rikku ii spuse lui Rose care incerca cu disperare sa scape si sa se intoarca sa-si ajute dragostea. Sin se uitase la aceasta in timp ce se retrageau, Rose soptind ceva ce nu ajunse la urechile lui, dar ii citise buzele. Acestia disparusera printre copaci iar Sin se intoarse catre Ordin. "Heh..." zambise acesta.
"Furtuna Tacuta A Ibarei, aicea sa se lupte personal cu noi. Ce onoare~" unul dintre cei sapte vorbise.
"Nu veti trece de mine." raspunse Sin calm, scotandu-si cele doua sabii din teaca.
"Oh, dar cred ca o vom face. " ranjise cel ce vorbise in timp ce a disparut, aparand in spatele lui Sin, incercand sa-l doboare pe barbat. Sin se intoarse rapid, blocand inamicul cu una dintre sabiile lui, folosindu-si cea de-a doua pentru a-l taia in doua.
"Nu-i frumos sa ataci pe cineva pe la spate." zise Sin. Acesta isi arunca pergamentul in aer, acesta deschizandu-se, lansad sute de sabii catre pamant. Ordinul se ferise de sabii, dar acestea se infipse in pamant "Dansul Sabiilor Infinite" Sin ne napusti catre grup, sabiile sale inapoi in teaca dar scotand sabii din pamant din jurul lui la fiecare atac, lasand-o in urma dupa o singura lovitura, si scotand alta, sau folosind una care era inca in aer dupa ultimul atac. Totul se intamplase repede, dar nu indeajuns de rapid. Intr-un final Sin cazuse, doar unul din cei sapte supravietuind. Acesta ranji in timp ce se uita la forma lui Sin, imbaiat in propriul sange, abia capabil sa mai respire.
Unul cate unul, razboinicii Regatului Lunii treceau pe langa ei, marsaluind catre Regatul Ibarei.
~In acest timp in Ibara~
Rose statea pe zidurile castelului, uitandu-se in departare la hoardele de inamici care se apropiau. Stia ce se intamplase, iubirea ei cazuse in lupta. Lacrimi incepusera sa cada de pe obrajii acesteia, incet, incet, durerea era prea mare pentru ea. S-a intors catre Rikku, Inaltul Spadasin a Consiliului, care o imbratisase strans. "Imi pare rau Rose... Dar nu avem timp, trebuie sa evacuam regatul. Ibara va cadea, dar spiritul ei va fi traii in continuare prin oameni. Rose, condu supravietuitorii. Protejeaza-i, ajuta-i." sopti Rikku. "Eu voi ramane in urma sa-l apar pe rege..."
"Am inteles..." Rose dadu din cap, lacrimile inca proaspete pe obrajii ei.
Si asa se termina totul. Aceasta a fost povestea caderii Ibarei, dar nu totul s-a oprit aicea, pentru ca destinul avea alte planuri. Rose conduse supravietuitorii Ibarei catre Padurea Hyetsu. Rikku a cazut onorabil in timp ce il proteja pe rege. O moarte pe care o dorise aceasta. Koudou a fost lasat ranit si pe moarte dar s-a vandut umbrelor, mai tarziu devenind Persona Umbrei a lui Sin, Koudou "J" ( "Justice" ) Mishiwa, o copie identica a barbatului din Lumea Umbrei. Daca Sin ar fi fost ranit grav, din acel moment, Sin era transportat in Lumea Umbrei iar Koudou i-ar fi luat locul. Sin nu a murit, a fost luat de catre inamici si tinut in viata. A fost inchis intr-un laborator, codul lui genetic fiind alterat cu gene de lup si dragon. Din cauza unei mici caderi de tensiune in urma unui atac rebel campul de staza pe care il tinea adormit cazuse. Confuz, ranit, fara nici o memorie a ceea ce se intamplase acesta scapase, lasand in urma doar ruine. Dupa luni de zile si-a gasit drumul catre Padurea Hyetsu. Iar aicea se opreste aceasta poveste, pentru ca nu ar mai fi Caderea Ibarei daca ar continua.
Ne vom intalni alta noapte,
Pentru a va oferi inca un vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu