Exista momente in care te pierzi in propria minte, propria dementa. Ce este de facut in astfel de momente? Sa ne rugam? La ce, la cine? Care entitate ne-ar face bine cand noi credem ca zeii au murit, lasand in urma doar o impresie, un simplu gand alimenat de frica, nu de dragoste pentru acea fiinta. Parintii v-au invatat sa aveti frica de acesti zei iar frica pentru un lucru eventual duce la evitarea lui.
Intrebarea mea este atuncea: daca ne este frica cum ne putem ruga?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu